Gattaca

Nu stiu sigur ce m-a impresionat mai tare la acest film: ambitia personajului principal, de a demonstra de ce poate fi in stare, cedarea personajului secundar, care s-a lasat invins de ideile preconcepute ale unui sistem gresit, si/sau muzica superba.

Actiunea filmului se petrece intr-un viitor foarte apropiat, as spune, in care poti afla foarte multe despre oricine. Si pentru asta iti trebuie destul de putin: un fir de par, o mostra de saliva recoltata dupa un simplu sarut, o geana. Poti obtine metri de hartie pline de informatii numai din atata lucru.

Vincent Freeman (interpretat de Ethan Hawke) se naste intr-o lume unde exista un nou mod de discriminare: mostenirea genetica. In lumea lui Vincent Freeman erai catalogat inca de la nastere dupa gene. La nastere te puteau cataloga dupa durata vietii, bolile la care erai predispus sau procentul de violenta pe care il puteai avea. Daca erai 99% predispus la o boala, nici nu mai era luat in considerare acel 1% ca nu puteai avea boala respectiva. Ghinionul lui Vincent a fost cand parintii acestuia au hotarat sa-l conceapa natural, fara interventii genetice: "un copil al Domnului". Cu stupoare, cei doi tineri au aflat la nasterea fiului lor, prin analiza ADN-ului, ca acesta este predispus, pe langa alte defecte de tot felul, sa moara la o varsta timpurie de 31 de ani. Total dezamagiti de rezultatul obtinut de fiul lor, se hotarasc sa mai conceapa un copil, de data aceasta prin metoda devenita deja traditionala: fertilizare in vitro prin modificarea genetica a embrionului, astfel incat sa obtina un copil cat mai perfect cu putinta. Si astfel se naste Anton Freeman.

Este lesne de inteles competitia continua dintre cei doi frati, competitie cu rezultante deprimante pentru bietul Vincent. Cea mai incitanta intrecere pentru cei doi era cand inotau in mare. Si cum de fiecare data intrecerea se termina prost pentru Vincent, acesta devenea din ce in ce mai deprimat. Asta pana intr-o zi cand s-a hotarat sa nu se lase si sa inoate pana nu mai poate, chiar de-ar fi sa-si dea sufletul in final. A fost prima intrecere pe care a castigat-o si in acest fel s-a hotarat sa plece pe un alt drum decat cel ales de familia lui. A fost momentul hotarator pentru el cand a decis sa nu se mai lase infrant de legile absurde ale societatii in care traia.

Vincent Freeman avea un profil genetic extrem de scazut, fiind parca un fel de paria al societatii, si era numit "invalid". El gaseste un tanar, Jerome Eugene Morrow (interpretat de Jude Law), care, desi era catalogat cu o mostenire genetica mult superioara (aproape ca putea trai vesnic), i-a dovedit ca in viata asta nu este de ajuns. Nereusitele din viata , nerezistand la pretentiile mari care erau asteptate de la el, il aduc in stare pe Eugene sa se sinucida. Acestei tragice incercari ii supravietuieste ajungand invalid pe viata. Si astfel, Jerome Eugene Morrow isi imprumuta identitatea lui Vincent Freeman in incercarea acestua de a-si indeplini visul de a calatori in spatiu, vis destinat doar celor cu gene perfecte. Dar "pentru spiritul uman nu exista gena"!

Acest film doreste sa ne arate ca totul in viata este sa vrei ca sa reusesti. Bineinteles ca in incercarea de a reusi, in indeplinirea viselor, persoanele care tin la tine si prietenii adevarati sunt vitali.

Superb film, superba muzica si interesanta viziune si punct de vedere al regizorului Andrew Niccol! Un film de pastrat in arhiva!