Roman Holiday

Printesa Ann este in vizita la Roma. Este ingrozitor de plictisita si obosita de vesnicile protocoale pe care este obligata sa le respecte. Asa ca ce-i trece ei prin cap? Sa evadeze si sa vada de una singura minunatul oras de care a auzit mereu de cat de magnific si incitant este. Zis si facut. Destul de repede reuseste sa-si puna placul in aplicare. N-a luat in calcul insa si somniferele pe care le-a luat inainte de culcare si implicit inainte de evadare. Cand ziaristul Joe Bradley da peste ea dormind pe un gard de piatra, isi imagineaza normal ca este o tanara fata care s-a distrat prea mult si, mai mult impotriva vointei sale, este nevoit sa o adaposteasca peste noapte in apartamentul sau. Cand a doua zi realizeaza cine si-a petrecut noaptea in apartamentul sau vede acest lucru ca pe o oprtunitate fantastica de a obtine un interviu nemaipomenit cu Printesa Ann, asa cum este ea ca o fata perfect normala. Cum se impaca cei doi si cum trec de numeroasele peripetii petrecute intr-o singura zi, ar fi pacat sa nu urmariti.
Aceasta ar fi o invitatie pentru cei "sariti" de 35 de ani. N-am avut nici un succes cu cei doi baietei ai mei (de 13 respectiv 9 ani) sa ne uitam impreuna la acest film. Nu pot sa inteleg ce i-a plictisit asa de tare pentru ca mie intotdeauna mi s-a parut acest film nemaipomenit de amuzant si de relaxant. La cinema l-am vazut de vreo zece ori cand eram tanara. N-are rost sa mai specific cu cata placere il urmaresc ori de cate ori il prind si la televizor. Il revad cu placere ori de cate ori am ocazia. Imi aduc aminte cu nostalgie, de asemenea, de mama mea, cand asculta romante si eu imi azvarleam ochii peste cap de plictiseala si de suparare, fiindca romantele pe vremea aceea ma prost-dispuneau instantaneu. Poate asta ar fi explicatia cu cei doi baietei ai mei care nu sufera sa vada filme vechi (mai ales alb-negru).