Pana la varsta de 9 ani Chiyo traia o viata saraca , la malul marii intr-un orasel de pescari din Japonia. La acea varsta este vanduta, precum sa vand vitele la obor, unei case de gheise din Kyoto, a carei stapana urma s-o instruiasca si sa profite bineinteles de pe urma ei. Ulterior este rascumparata de la stapana sa hapsana si rea, de o alta fosta gheisa care ii arata adevarata arta a acestei meserii. Eroina principala trece printr-o groaza de peripetii in decursul anilor si cea mai mare dintre toate este ca se indragosteste, ceea ce in meseria asta nu este de recomandat.
Nu este deloc un film amuzant sau vesel. Si din acest film am descoperit ca nu toate japonezele ( mai ales cele devenite gheise) sunt dragute, modeste si delicate. Unele din ele sunt precum o mie de diavoli treziti din iad, pline de gelozie si invidie. In principiu meseria de gheisa este una destul de umilitoare si stresanta, aceste femei trebuind sa fie extrem de diplomate, parand sa poata tine in frau niste haturi foarte puternice pe care daca le scapi din maini te trezesti ca pierzi totul.
Am citit ulterior cartea si am ajuns la concluzia ca imi place mai tare cartea. Filmul bineinteles ca a prezentat diferit si chiar a omis anumite evenimente, fapt care m-a facut sa apreciez mai tare ce mi-am imaginat eu la citirea cartii. Asa ca as recomanda mai intai filmul.

