______ Daca vrei sa stai la taclale si sa schimbi impresii despre filme, cu un ceai sau o cafelutza langa tine, atunci ai nimerit bine. Poti comenta, dezaproba, critica sau doar discuta postarile filmelor recomandate de mine. Nu te costa nimic si nu trebuie neaparat sa te inregistrezi. Pe acest blog nu trebuie decat sa respecti parerile altora si atunci si parerile tale vor fi respectate. _______
Max Burdett si Lola Cirillo, sunt niste hoti celebri de bijuterii, care dupa o ultima spargere hotarasc sa se retraga in plina glorie, pe o insula tropicala unde sa-si triasca viata in liniste. Agentul FBI Stan Lloyd, care s-a cam facut de ras din cauza celor doi hoti cand acestia i-au furat de sub nas un diamant, doreste cu ardoare sa se razbune, bineinteles prinzandu-i. Nu crede o iota ca cei doi vor sa se retraga urmarindu-i asiduu, fiind convins ca ii va prinde el pe picior gresit. Stan nu are doar simple supozitii. Un diamant celebru, numit "Diamond Cruise", urmeaza sa fie scos la vedere. Stan asteapta precum pisica soarecele, ca cei doi sa-i cada in plasa in timp ce incearca sa fure celebrul diamant. Reuseste Stan sa-i prinda pe cei doi dupa 8 ani de urmarire disperata? Ramane de vazut.
Filmul mi-a placut dar nu foarte tare. Este interesant de urmarit vanatoarea dintre agentul FBI si hoti, fiindca este foarte comica,desi parca la un moment dat descoperi ca si agentul poate fi cel vanat. De vazut odata sau chiar de doua ori daca te plictisesti foarte tare si chiar nu ai ce face.
Jack si Dina Byrnes pleaca in calatorie, cu o rulota exceptionala, ca sa-si cunoasca viitorii cuscri, in compania dragalasului nepotel, a fiicei sale Pam si a viitorului ginere Greg si bineinteles ca nu putea lipsi si faimoasa pisica extrem de bine educata si dresata.
Viitorii cuscrii au un nume predestinat lor... Fockers. Sunt extrem de optimisti si ingrozitor de originali si extravaganti. Cu aceasta ocazie Jack isi aduce aminte din nou ca nu-si inghite viitorul ginere si cauta un motiv cat de mic pentru a se debarasa de el.
Filmul n-a fost cotat prea bine, fiind considerat mult mai slab decat primul. Eu personal de-abia l-am asteptat mai ales din cauza noiilor veniti Barbra Streisand si Dustin Hoffman, care pe parcursul anilor mi-au devenit foarte simpatici. Meet The Fockers este destul de relaxant si amuzant ca si primul, la care am ras mai tare ca la asta. Dar nu e un film de lepadat si e cam pacat daca ai vazut prima parte s-o ratezi pe a doua.
Audrey Woods si Daniel Rafferty sunt amandoi avocati specializati in divorturi. Fiecare vede si divortul si modul de rezolvare a situatiei in mod total diferit. Ei insisi sunt totali diferiti unul de celalat. Dar cum polul pozitv este atras de polul negativ, cam asa se intampla si cu cei doi. Competitia dintre ei este acerba si devine de proportii cand Audrey si Daniel se ocupa de divortul rock-starului Thorne Jamison si respectiv al sotiei acestuia Serena, o binecunoscuta creatoare de haine de moda. Mai incitant este cand cei doi pleaca in Irlanda, sa rezolve problema proprietatii unui castel pentru care se certau cei doi soti, si dupa o noapte de betie cei doi avocati se trezesc casatoriti.
Dragut, relaxant, comedie romantica... nu ca sa ma tavalesc pe jos de ras. Dar cum amandoi actorii sunt de calitate nu are cum sa fie un film prea rau. M-am amuzat destul ca sa mai vreau sa-l revad. De bifat...
Nu cunosc un barbat mai bine pregatit in gasirea unei scuze pentru a da papucii femeii de care s-a saturat, decat Henry Roth. Henry Roth fuge de responsabilitatea unei relatii precum dracul de tamaie. Dar cum fiecare nas isi gaseste nasul, asa si Henry o gaseste pe femeia visurilor sale, care pare sa fie mai ciudata decat el, Lucy Whitmore. Lucy in schimb are o scuza de neinlaturat. A suferit un accident care i-a provocat pierderea memoriei de scurta durata. Tot ce-si aminteste este perioada dinaintea accidentului. Partea proasta este ca Lucy nu are nici o sansa de recuperare. Henry, care se indragosteste destul de tare ca sa isi doreasca sa se stabileasca la casa lui, descopera astfel ca trebuie sa-si vrajeasca iubita in fiecare zi, pentru ca aceasta nu-si mai aduce aminte de el. Ce solutie gaseste el pentru rezolvarea situatiei, ramane sa vedeti.
Filmul este foarte dragut, relaxant si amuzant. Un alt film cu Adam Sandler de care nu mi-a parut rau ca l-am vazut. In consecinta, desi nu mi-au placut toate filmele in care a jucat, am decis ca imi place ca actor si ca nu mai trebuie sa fug mancand pamantul de fiecare data cand aud de el.
Viktor Navorski este din Krakozhia, o tara de care n-am auzit niciodata, poate tocmai pentru ca nu exista. Krakozhia este o tara inventata special pentru acest film.
Deci Viktor Navorski vine in vizita in America si se trezeste ca este un om al nimanui. Tara sa, pe parcursul zborului, a disparut de pe harta din cauza unui razboi. Momentan Viktor Navorski trebuie sa ramana in terminalul american pana se lamureste situatia lui, deoarece, nefiind cetatean al nici unei tari, nu are aprobarea de a pasi pe pamantul american. Terminalul este ca o granita intre doua lumu. In cazul de fata America si cealalta lume care nu este America. Viktor Navorski ajunge sa traiasca in acest terminal pentru 6 luni, timp in care moare de foame, invata engleza, isi face prieteni, apoi isi gaseste slujba, se indragosteste, toate acestea petrecandu-se in timp ce-i manca zilele directorului terminalului cu prezenta sa. Sacrificiul de a-si petrece atat de mult timp in acest loc este dezvaluit la sfarsitul filmului, si are o explicatie perfect logica. Va reusi el sa treaca de regulile dure ale americanilor, de a respinge toti strainii ce nu le sunt pe plac, pentru a-si indeplini visul de a pasi pe pamant american? Ramane de vazut...
Filmul este nemaipomenit si nu am cuvinte destule sa-mi exprim admiratia pentru realizare si idee. Regia lui Steven Spielberg, scenariu lui Andrew Niccol si un Tom Hanks, care joaca nemapomenit, dau explicatia geniului acestui film. Un film sensibil si incantator care merita revazut de un milion de ori!
Despre Satul un profan al filmelor ar spune ca este o poveste de adormit copii. Subiectul, povestit in graba nu pare sa fie mare lucru. Un grup de oameni, barbati si femei, satuli pana peste cap de rautatea umana, hotarasc sa se retraga intr-un loc uitat de lume in mijlocul naturii. Isi construiesc prin forte proprii un satuc in care isi vad de zilele si de viitorul lor si al copiilor, fara ajutor de nici un fel al lumii exterioare. Nu aveau tehnologie, nu aveau medicamente si de fapt, cam totul se executa perfect rudimentar in acel sat. Dar oricat de fericiti si de feriti de relele lumii pare satul asta, peste tot intalnesti rautatea, prostia si invidia umana dupa cum tot asa intalnesti si inteligenta, curaj si onoare, fiindca in viata este totdeauna un echilibru si acest sat nu face exceptie de la regula. Singurul defect major al acestui sat este acela ca este inconjurat de o padure in care se afla niste fiinte groaznice si infricosatoare si de care nu poti trece. Din acest motiv, nici in cazuri exceptionale, cei din sat nu pot lua legatura cu lumea exterioara. Intre cei din sat si ciudatele fiinte este un acord ca fiecare sa stea pe teritoriul sau, sau altfel cei din sat vor avea repercursiuni grave de urmat..
Intr-un trio ciudat format din doi baieti si o fata se intampla o mare tragedie cand unul din baieti il raneste mortal din gelozie pe celalalt. Atunci fata hotaraste sa traverseze padurea pentru a ajunge la un spital sa faca rost de medicamentele necesare iubitului sau ranit, aflat pe moarte.
M Night Shyamalan, regizorul si scenaristul filmului, are o viziune foarte ciudata in mai toate filmele sale. Nu putea face exceptie la acest film.
Pentru unii filmul poate parea pueril. Este genul care ori iti place foarte tare, ori il urasti cu inversunare. Eu ma numar printre cei din prima categorie. Mi-a provocat o impresie foarte puternica. M-a lovit nostalgia locurilor fara tehnologie, fara legi, decat cele de bun simt. Este locul fara multa vorbarie complicata, stufoasa si inflorita, deoarece pana si vorba era foarte simpla, scurta si la obiect.M-a fascinat jocul prostesc pe care cei tineri il jucau cand incercau sa faca fiintele infricosatoare sa vina dupa ei. Ca un fel de bungee jumping al zilelor noastre, dar parca mult mai periculos din moment ce-si puneau viata in joc. Poate surprinde faptul ca filmul este thriller. Si mai poate surprinde faptul ca filmul este foarte misterios. Este genul de film la care pot sa spun ca daca vei clipi vei rata. Asta este sfatul pe care l-am primit eu si pe care-l dau mai departe.
Ralph Williams si Vince Hopgood sunt amandoi vaduvi si prieteni de cand lumea. In Australia, locul lor de bastina, tocmai s-a dat o lege foarte interesanta. Cand am vazut acest film m-am intrebat daca asemenea lege chiar exista in Australia. Deci, cuplurile de homosexuali au o suspendare la plata taxelor la stat. Cum Vince trecea printr-o perioada mai proasta in privinta banilor, trebuind sa plateasca si pensie alimentara fostei sale sotii, i-a sclipit serios beculetul cand a auzit de noua lege. Imediat s-a dus la bunul sau prieten ca sa-l convinga sa completeze declaratia cum ca sunt un cuplu gay de foarte mult timp si deci sa profite de legea nou intrata in vigoare. Ralph nici nu a vrut sa auda in prim plan, deoarece se temea serios sa nu se faca de ras in micutul orasel unde locuiau. Oraselul era asa de mic incat fiecare se cunostea cu toata lumea si, in consecinta, declararea lor ca si cuplu gay era exclusa. In plus, cine era prins ca se declara gay fara sa fie de fapt, era pasibil de inchisoare. Deci lui Vince i-a trebuit multa munca de lamurire pentru a-si convinge amicul sa fie de acord cu ideea sa. In final i-a promis prietenului sau ca declaratia trimisa nu o va vedea nimeni deoarece este trimisa prin posta si deci nimeni nu va afla nimic suspect despre ei. Toate bune si frumoase, Ralph se resemneaza sa-i faca pe plac prietenului sau si declaratia este trimisa fara probleme. Asta pana cand, celor doi prieteni, le vine un raspuns prin posta cum ca vor fi vizitati de un inspector de la fisc pentru a li se cerceta cererea de reducere de taxe si a fi verificati daca sunt intradevar un cuplu gay.
Initial cand am vazut filmul, nu stiam la ce sa ma astept. Mai ales ca m-am uitat la el din nimereala pentru ca nu aveam ce sa vad altceva. Asa ca tot din nimereala s-a intamplat sa ma amuze foarte tare si sa-mi placa sa-l mai revad si altadata. Este o comedie usoara care intamplator are si o morala buna. Ai grija de cine razi ca te ajunge rasul din urma!
In ciuda faptului ca acest film este facut de un favorit al meu, Clint Eastwood, nu am vrut sa-l vizionez. Nu ma omor dupa filmele cu tema sportiva, cu toate ca majoritatea pe care le-am vazut in final mi-au placut. Acest film l-am vazut din nimereala acum cativa ani la HBO, pentru ca ma plictiseam si nu aveam chef sa mai caut nici pe alte canale si nici in marea mea de cd-uri. Ca mai toate filmele pe care le-am vazut constransa de imprejurari, acest film a ajuns printre filmele mele favorite. De ce? Pentru ca este bine facut. Are dialogul si actiunea perfect conturate. Actorii mei preferati, Clint Eastwood si Morgan Freeman fac un duo nemaipomenit, conversatia comico-sarcastica pe care o poarta fiind foarte invioratoare. Ei doi de fapt au facut deliciul filmului pentru mine. Asta desi si ceilalti actori au jucat foarte bine. Eu personal nu am vazut acest film ca pe unul despre sport fiindca desi boxul este tema principala, se pune mare baza pe nevoia de familie, se pune mare baza pe prietenie si pe lipsa de egoism care trebuie s-o ai cand iubesti pe cineva pentru el si nu pentru tine.
Deci, Frankie Dunn (interpretat de Clint Eastwood) este un antrenor nemaipomenit, care are o sala unde, cei ce vroiau sa invete sa boxeze, se puteau antrena. In tinerete fusese medic sportiv si, in timp, a ajuns sa capete experienta ca antrenor. Si a ajuns un antrenor foarte bun si foarte atent cu sportivii sai, cautand mereu sa-i protejeze de eventualele esecuri. Ma intreb cati antrenori din ziua de azi aplica ceea ce te invata acest film. Pentru ca desi nu sunt cunoscatoare in materie de sport, pana si eu imi dau seama ca regulile aplicate de Frank Dunn se aplica in orice sport. Cu cateva mici exceptii una din ele fiind ca "daca vrei sa dai o lovitura buna cateodata trebuie sa dai un pas inapoi".
Actiunea filmului incepe cand Frank antrena de 4 ani un baiat, Willie Little, pe care urma sa-l reprezinte in meciul de campion al lumii. Frank avea teoria ca in mai putin de 4 ani de antrenament asiduu nu ai ce cauta la asa meci. In timpul acestor 4 ani sportivii sai jucau in meciuri de spectacol capatand in felul acesta experienta. In ultimul moment Willie il anunta pe Frank ca renunta la serviciile sale si se muta la alt impresar, care dupa parerea lui il poate reprezenta mult mai bine in cariera promitatoare care-l astepta. Frank a ramas extrem de dezamagit, aceasta plecare subita marind si mai mult golul din sufletul sau. Frank avea o fata careia ii trimitea scrisori regulat si care se intorceau nedeschise, fara nici un raspuns. Singura sa familie era prietenul sau, Eddie Dupris (interpretat de Morgan Freeman), cu care tinea sala de antrenamente. Cei doi se cunosteau de foarte multi ani, de pe vremea cand Eddie era un mare boxer si Frank era unul din medicii care se ocupau de el. Cand Maggie Fitzgerald l-a rugat pe Frank s-o antreneze, acesta a refuzat-o indignat. Willie inca nu renuntase la el si nici nu-i trecea prin cap sa antreneze vreodata vreo fata, in primul rand! Si era si prea batrana pentru asa sport, in al doilea rand! Maggie avea 31 de ani. Si mai avea si prea putin respent pentru ea. Singurul ei vis de care nu se lasa era sa devina campioana la box.
Asa ca, atunci cand Willie a renuntat la Frank, acesta era hartuit de Maggie ca s-o antreneze. Si dupa parerea lui Frank nu era prea grozava si-i cauta defecte in permanenta. Dar, pe ascuns, Eddie ii dadea sfaturi cum sa respire, cum sa se miste, si Frank vedea zilnic imbunatatiri la Maggie. Asa ca intr-o buna zi cu soare, sau mai degraba intr-o seara cu luna, isi calca pe suflet si se hotaraste s-o antreneze. Ce iese pana la urma din Maggie, ramane sa vedeti.
Filmul este captivant inca din primele minute. Asa ca daca veti incepe sa-l vizionati nu va veti mai putea opri pentru ca trebuie sa stiti ce se mai intampla. Puteti sa-l urmariti cu copii, fara copii, cu familia impreuna sau doar singuri. Veti avea o frumoasa si interesanta lectie de sport, un pic de medicina, si familie. Veti invata ca sportul este greu, ca "niciodata nu trebuie sa lasi garda jos", si ca de odihnit "te vei odihni destul cand vei muri".
Oricum Clint Eastwood nu este doar un actor bun ci si un regizor genial, iar acest film este unul de pastrat.