
Harry Potter este un baiat tare nefericit. Urmeaza sa implineasca 11 ani si cu toate acestea nimeni nu pare sa-si aminteasca asta, daramite sa se si sarbatoreasca marele eveniment. Traieste de cand se stie cu unchiul Vernon, matusa Petunia si varul sau Dudley, care toti trei par sa-l urasca. Il tin inchis intr-o debara impreuna cu maturile si paianjenii, manaca doar resturi si imbraca doar hainele rupte ale varului sau. Parintii sai nu sunt langa el pentru ca au murit intr-un accident de masina. Nu are prieteni si nimeni nu pare interesat in vreun fel de soarta lui. Asa ca surprinzatoarea veste pe care o primeste de la uriasul Hagrid, ca este un vrajitor in devenire, i se pare de necrezut. Si faptul ca trebuie sa mearga la "Scoala de magie si vrajitorii Hogwards", pentru a se perfectiona in arta magiei, i se pare si mai de necrezut. Dar sa plece din cosmarul de familie in care traieste, este cea mai buna veste pe care a primit-o vreodata. Insa, in mod surprinzator, afla ca parintii sai nu murisera in accident, ci omorati de cel mai puternic si terifiant vrajitor al tuturor timpurilor, Lordul Cap de Mort. Si mai surprinzator de atat, Cap de Mort si-a pierdut puterile magice si a disparut atunci cand a incercat sa-l omoare pe Harry.
In timpul scolii, Harry isi face prieteni buni si de nadejde, dar si dusmani pe masura, a caror invidie si rautate nu poate fi trecuta cu vederea. Dar cel mai mare dusman al sau, pare ca este chiar Cap de Mort care nu a murit si incearca sa se intoarca si sa se razbune pe Harry.
Poate postarea asta pare un pic ciudata. Este postarea cu nr 100 si am vrut sa fie una mai speciala. M-am gandit de asemenea ca cine ma iubeste, ma iubeste si asa cu toata ciudatenia mea principala, aceea ca sunt innebunita dupa Harry Potter.
Am citit toate cartile de cateva ori, inclusiv in limba originala pentru ca nu aveam cum sa am rabdare sa astept asa de mult pana cand au aparut cele in varianta romana. Dupa ce le-am cumparat pe cele in romana ma mananca rau buzunarul sa le iau si pe cele din engleza, asa de nebuna sunt... Copii mei au trecut de faza Harry Potter, dar mie pare ca nu-mi trece, scenele si peisajele din film, si cele imaginate din carte , fiind cele din multele mele "happy place"-uri.
Am cam fost dezamagita de unele ecranizari, desi muzica mi s-a parut nemaipomenita la toate. Filmul care mi-a placut cel mai mult a fost Harry Potter si Ordinul Pheonix, desi din cele sapte carti, aceasta am urat-o cel mai tare. Nici cartile nu au o foarte mare valoare literara, oricat de mult s-a straduit scriitoarea. Totusi, de la o carte la alta, se vede ca scrisul i s-a imbunatatit simtitor. Scrisul cartii compenseaza insa cu imaginatia , aici nu prea am ce sa-i reprosez lui J.K.Rowlins... are o imaginatie debordanta si ma astept sa revina cu lucrari si mai marete.
Nu stiu cui sa recomand acest film, in jurul meu fiind asa de multe persoane care nu vor sa auda de el, ca probabil de asta simt ca pasiunea mea este asa de ciudata. Dar, daca aveti copii, n-ar fi rau sa-l urmareasca macar de dragul de a-i vedea dupa aceea pasionati de citit pentru o scurta sau lunga perioada de timp. Sincer, imi place la nebunie!
Scenele mele preferate sunt meciurile de vajthat. Daca s-ar inventa asa sport, as deveni fun no1.