Eddie Thomas (John Cusack) si Gwen Harrison (Catherine Zeta-Jones) sunt cel mai iubit cuplu al Americii (un fel de Angelina Jolie si Brad Pitt) . Asta pana cand Gwen incepe sa se plictiseasca si incepe sa-si caute motiv de distractie in persoana lui Hector, un actor de origine latina foarte focos si nevricos. Cand Eddie o surprinde pe Gwen cu Hector la un restaurant in timp ce luau cina, impulsul momentului ii spune sa-i calce pe amandoi cu motocicleta. Zis si facut si nereusit.. Motiv foarte temeinic pentru Gwen ca sa obtina un ordin de restrictie impotriva lui. In consecinta, Eddie, dupa mult timp de framantari, se hotaraste sa se retraga intr-un sanatoriu de boli nervoase pentru a-si gasi linistea interioara. Dar, ultimul film facut impreuna de cei doi are o mare nevoie de promovare pentru ca nu se stie ce a iesit din el. Producatorul e innebunit, iar regizorul se dovedeste ca e nebun de-a binelea. Dar cum poti sa faci o buna promovare daca cei doi actori principali par sa nu aiba nici o cale de comunicare? Singura persoana potrivita este Lee Phillips (Billy Cristal) care este bun prieten cu amandoi si care pare uns cu toate alifiile, stiind cu ce se mananca totul la Hollywood. Si cand in toata situatia se amesteca si sora mai mica si mai neimportanta a lui Gwen, Kikki (Julia Roberts), care in secret este indragostita de Eddie, treaba se cam complica. Din toata aceasta harababura a iesit in final un film destul de amuzant, romantic si realaxant. Nu stiu insa daca mi-ar mai fi placut la fel de tare daca ar fi jucat alti actori.
