Phil Connors este un fel de reporter meteorolog care se ocupa cu evenimente legate de vreme si care in general prezinta vremea la televizor. Actiunea filmului incepe cand Phil prezinta marele eveniment al prezicerii vremii de catre cartita, intr-un mic orasel numit Punxsutawney din statul Pennsylvania. Se pare ca primavara, o cartita mare si grasa este scoasa din barlogul ei si, daca se sperie de umbra sa, inseamna ca primavara mai intarzie sa apara inca 6 saptamani. Sincer mie mi se pare un obicei idiot, dar nu ma pun eu cu americanii, care din tot ce misca fac o intreaga sarbatoare nationala cu foarte mult fast comercial. Se pare ca si personajul Phil este de acord cu mine, Ziua Cartitei parandu-i-se din an in an cea mai nesuferita sarbatoare, mai ales ca el este obligat, prin natura meseriei, s-o prezinte. Poate tocmai de aceea Phil pare a fi o persoana destul de egoista si aroganta. Si cei doi parteneri de echipa ai sai Rita, producatoarea emisiunii, si Larry, cameramanul, par sa fie de aceeasi parere. Phil vrea sa faca repede reportajul si sa plece chiar si mai repede de atat. Singura lui problema este vremea, care nu pare sa tina cu el, anuntandu-se o furtuna de zapada de proportii. Asta n-ar fi nimic dar a doua zi, cand Phil se trezeste, are o multime de senzatii de deja-vu. La inceput i se pare ca o gluma tare nostima, sau mai degraba nu. Cu greu pricepe ca s-a sculat totusi in aceeasi zi a cartitei. Si se pare ca ziua se repeta si se repeta la nesfarsit... Cum a ramas blocat in bucla temporala? Ideea ii apăartine regizorului care este si unul din scenaristi, Harold Ramis.
Nici nu stiu ce-mi place la filmul asta atat de tare. Mai ales ca Bil Murray (Phil) mi-era extrem de nesuferit la vremea respectiva (pur si simplu nu-mi placea mutra lui). Mi se pare ca filmul vrea sa arate cum poate evolua un om inteligent care pare sa fie lovit de soarta si care in final realizeaza darul care i-a fost facut. doar atat pot spune: Merita vazut!..
13 comentarii:
L-am văzut acum mai mulţi ani. Ideea asta de zile repetitive e ingenioasă. Poate că ar fi putut fi exploatată mai bine. De altfel, seamănă cu cea din filmul cu Drew Barrymore şi Adam Sandler.
Cred că de multe ori am dori să putem repeta o anumită zi din viaţă, din mai multe motive: ori că a fost foarte frumoasă, ori că a fost groaznică, şi am vrea să schimbăm câte ceva ca să nu fie aşa.
:) da lino, asa am considerat si eu. foarte ingenioasa idee care te face sa te gandesti la ce ai schimba in viata. mie una mi-ar trebui vreo 5-6 daruri din astea :D
No, pe ăsta l-am văzut şi eu pe când mă mai uitam la televizor. Bunicel! :)
da, mie mi s-a parut grozav sa fiu in locul lui :D
Fata hai, cand dai cafeaua aia?
eh, fata, am avut evenimente in familie... ziua lui nepotu-meu... ne-am distrat si noi oleaca :))
las ca vin sa beau eu cafeaua la voi ;))
Da, vino ca si asa plec de acasa.... :P
Mie-mi convine, nu-i bai, vin eu la vara! ;)
georgi, vezi ca daca vin la tine si nu te gasesc acasa, eu beau toata cafeaua pe care o ai, sa stii :))
Nicio problema, cu mare placere! Las cheia sub preş ! Să nu te sperii de Gipsy, e băiat bun, nu muşcă!
gipsy? hm :(
Filmul este unul dintre preferatele mele mai ales datorita modului cum evolueaza persoanjul. Il revad cel putin o data pe an. (te-am adugat si eu la blogrol)
da marian, si pe mine m-a fascinat asta. mi-ar fi placut sa fiu in pielea lui ;). as invata o groaza de chestii pe care n-am avut ocazia sa le invat la vremea respectiva. sa opresti timpul... asta e o ocazie super :)
Trimiteți un comentariu