Sherlock Holmes

Actiunea incepe cu stralucita capturare a unui criminal in serie celebru, Lord Blackwood (interpretat de intunecatul Mark Strong), de catre legendarul detectiv Sherlock Holmes (interpretat de Robert Downey Jr.) si asistentul sau Dr Watson (interpretat de Jude Law). Intrucat Lordul Blackwood avea o faima mai oculta, fiind un vrajitor celebru ce practica magie neagra, stabilirea decesului acestuia este efectuata de catre Dr. Watson. Cum ulterior Blackwood se intoarce misterios din mormant, reputatia Dr. Watson fiind in joc, Sherlock Holmes porneste impreuna cu asistentul sau la o noua vanatoare de vrajitoare.

Inainte de a impartasi parerea mea despre acest film trebuie sa fac o marturisire (care nu-mi face prea multa cinste): in privinta filmelor sunt putin cam snoaba. Am descoperit pe parcursul vietii ca am pierdut de pe urma acestui snobism dar, din nefericire nu prea m-am invatat minte. Ma straduiesc din greu sa ma tratez totusi. Eu urmaresc in special, ca mai toti oamenii care se duc la cinema, filme care au un oarece punct de atractie: actori, regizori sau eventual coloana sonora care e semnata de cineva care m-a impresionat la vizionarea altui film. Sherlock Holmes l-am urmarit pentru ca joaca in el Robert Downey Jr. Nu m-au preocupat niciodata problemele lui personale. Eu l-am catalogat ca pe un actor nemaipomenit inca de la primul film pe care l-am vazut cu el si in care era actor principal: Chaplin. Deci m-am hotarat sa ma uit la Sherlock Holmes, decisa din start sa-i acord o sansa, indiferent de rezultat. Asa ca poate parerea pozitiva pe care o am despre acest film este putin subiectiva.

In mare, cine a citit cartile lui Arthur Conan Doyle stie ca Sherlock Holmes este un detectiv particular care este nemaipomenit de inteligent, intuitiv si stie sa se descurce perfect in situatii exceptionale. Deci Sherlock Holmes este pentru Conan Doyle ceea ce Hercule Poirot este pentru Agatha Christie, ceea ce Bunicul este pentru Petre Salcudeanu, ceea ce Capitanul Apostolescu este pentru Horia Tecuceanu si as putea s-o tin tot asa. Ceea ce-l deosebeste pe Arthur Conan Doyle de ceilalti scriitori este aura de mister, fantastic si supranatural care pluteste in cartile lui. Si ceea ce m-a facut pe mine un fan al cartilor lui este ca toata aura de mister este risipita in final de explicatii foarte logice ale evenimentelor petrecute pe tot parcursul cartii. Una cate una sunt toate daramate intr-un fel in care te cam face sa-ti para rau.

Filmul nu se departeaza prea mult de la subiect decat in privinta personajelor. Dr Watson din carte este mai tantalau decat Dr Watson din film. Sherlock Holmes din carte este mult mai snob si mai aristocrat decat Sherlock Holmes din film, caruia parca pare sa-i lipseasca aceste doua caracteristici. Oricum, filmul este foarte bine facut, are multa actiune, cateva scene comice si de fapt are cam cate putin din fiecare. Filtrul gri-intunecat specific Angliei ploioase se potriveste cu aura mistica a filmului si cine are curajul sa-l urmareasca pana la sfarsit va avea satisfactia ca nu a avut de ce sa-i para rau. De fapt nu are cum sa-ti para rau ca ai urmarit un film facut de Guy Richie.