Pushing Tin

Nick Falzone este controlor de trafic aerian. Pare sa fie cel mai bun din echipa fiind supranumit si "The Zone". Din tot filmul, am inteles ca este o meserie extraordinar de stresanta, atat de stresanta ca mai curand sau mai devreme fiecare prefera sa mearga la balamuc decat la servici. Adevarul este ca e mare responsabilitate pe capul acelor controlori de trafic care au in grija lor avioane pline cu oameni care pot sfarsi tragic la cea mai mica neatentie. Ca la orice servici normal, nu sunt excluse micile rivalitati prietenesti sau nu. Rivalul lui Nick apare in persoana noului angajat Russell Bell , un tip foarte calm si linistit, perfect parca pentru meseria de controlor de trafic aerian. Nick, odata ce-si vede compromisa pozitia de "cel mai bun", capata o adevarata aversiune pentru noul venit. Mai ales ca acesta pare sa fie daruit nu numai cu o faimoasa stapanire de sine ingemanata cu o mica doaga lipsa, ci si cu o fabuloasa si sexoasa nevasta. La o asa meserie, o rivalitate atat de serioasa nu poate duce la nimica bun. In Turnul de Control toata lumea trebuie sa fie cu mintea limpede si sa lucreze in echipa pentru evitarea adevaratelor dezastre care se pot intampla. Daca ii vine mintea la cap lui Nick "The Zone", si cum reuseste el sa treaca acest hop al vietii sale, ramane de vazut.

Mi-a placut filmul datorita lui John Cusack, dar este adevarat ca si subiectul filmului mi s-a parut destul de interesant. Filmul este o comedie la fel de linistita, precum pare sa fie si caracterul celor doi rivali. O liniste presarata cu putine scene tensionate, destule cat sa nu ma deranjeze pe mine, care la toate scenele mai tari obisnuiesc sa ma ridic sa-mi fac un ceai, o cafea sau orice ma poate tine departe de televizor pentru 2-3 minute. De vazut macar odata, desi eu l-am vazut de foarte multe ori, ca o maniaca ce sunt...

Midnight in the Garden of Good and Evil

John Kelso este reporter la o revista oarecare. Soseste in Savannah, oras in care inca mai pluteste aroma anilor de odinioara, pentru a scrie un reportaj despre celebra sarbatoare de Craciun a unui om important al orasului, Jim Williams. John pare mai degraba impresionat de arhitectura, parcurile si vechile obiceiuri, pastrate din mosi stramosi, ale orasului. Si, ca sa fie tacamul complet, in timpul vizitei sale se trezeste implicat aproape fara sa vrea in anchetarea unei crime destul de surprinzatoare. Jim Williams il omoara pe iubitul sau Billy, un baiat destul de tanar, violent si usor necioplit,  in legitima aparare. Dar in Savannah, adevarul poate avea mai multe fete, oamenii pot fi foarte ciudati, si obiceiurile lor inca si mai ciudate.

Cand am vazut prima oara acest film nu am fost sigura daca mi-a placut. Dar cum anumite canale de filme, reiau de multe ori difuzarea unui film, s-a intamplat mereu sa dau peste el si sa vreau iar si iar sa-l revad. Asa am ajuns la concluzia ca, desi este un film foarte ciudat, mi se pare extrem de incitant de urmarit. Peisajele, muzica, oamenii, locurile si izul acela de oras in care fiecare se cunoaste cu fiecare, mi se pare atragator de urmarit. Ulterior am remarcat ca filmul este facut de un mare actor si regizor preferat al meu Clint Eastwood. De vazut macar odata...

America's Sweethearts

Eddie Thomas (John Cusack) si Gwen Harrison (Catherine Zeta-Jones) sunt cel mai iubit cuplu al Americii (un fel de Angelina Jolie si Brad Pitt) . Asta pana cand Gwen  incepe sa se plictiseasca si incepe sa-si caute motiv de distractie in persoana lui Hector, un actor de origine latina foarte focos si nevricos. Cand Eddie o surprinde pe Gwen cu Hector la un restaurant in timp ce luau cina, impulsul momentului ii spune sa-i calce pe amandoi cu motocicleta. Zis si facut si nereusit.. Motiv foarte temeinic pentru Gwen ca sa obtina un ordin de restrictie impotriva lui. In consecinta, Eddie, dupa mult timp de framantari, se hotaraste sa se retraga intr-un sanatoriu de boli nervoase pentru a-si gasi linistea interioara. Dar, ultimul film facut impreuna de cei doi are o mare nevoie de promovare pentru ca nu se stie ce a iesit din el. Producatorul e innebunit, iar regizorul se dovedeste ca e nebun de-a binelea. Dar cum poti sa faci o buna promovare daca cei doi actori principali par sa nu aiba nici o cale de comunicare? Singura persoana potrivita este Lee Phillips (Billy Cristal) care este bun prieten cu amandoi si care pare uns cu toate alifiile, stiind cu ce se mananca totul la Hollywood. Si cand in toata situatia se amesteca si sora mai mica si mai neimportanta a lui Gwen, Kikki (Julia Roberts), care in secret este indragostita de Eddie, treaba se cam complica.

Din toata aceasta harababura a iesit in final un film destul de amuzant, romantic si realaxant. Nu stiu insa daca mi-ar mai fi placut la fel de tare daca ar fi jucat alti actori.

2012

Ma chinui de ceva vreme sa vad filmul asta, singura problema ar fi ca ma cam plictisea primul sfert de ora. John Cusack este un actor pe care-l plac foarte mult asa ca macar de dragul lui m-am hotarat sa-mi dau osteneala sa vad filmul. El si baiatul meu cel mare (care are 13 ani) care a ramas profund si placut impresionat de acest film.

Ca si subiect, nu ar fi asa multe de spus. Pamantul este in primejdie. Sau mai degraba locuitorii. Ceea ce au prezis mayasii pentru anul 2012 la 21 decembrie se pare ca se va indeplini. Nucleul pamantului se supraincalzeste, urmand o serie de cutremure si tsunami-uri din care nimeni nu poate supravietui (personal cred ca, daca mayasii au dreptate, atunci veti avea un mic preview a ceea ce se va intampla cu noi). Forurile inalte care conduc aceasta lume (in frunte cu presedintele Americii) hotarasc sa construiasca 3 mari arce unde sa supravietuiasca cine merita si deopotriva cine isi permite (locurile pe arca puteau costa peste un milion de euro, personal intrebandu-ma de cate vieti as avea nevoie ca sa strang banii astia pentru cei dragi mie, care sunt destui si fara de care n-as putea sa traiesc fericita). Jackson Curtis (interpretat de John Cusack) afla din intamplare si incearca disperat sa-si salveze familia si sa-i duca pe una din cele trei arce.

Filmul este bine realizat, cu o multime de efecte speciale spectaculoase, cu actiune care te tine in priza cam tot timpul filmului, de la minutul 43 si pana la sfarsit (cel putin la mine asa a fost). Mi-a adus aminte de "Independence Day" si de "The Day After Tomorow" dupa care am vazut ca toate sunt regizate de acelasi regizor.

M-a dezamagit felul cum personajul principal scapa, din niste situatii de criza, intr-un fel destul de nenatural. Ma asteptam sa ramana fara o mana, un picior, ceva acolo... As putea spune fara nici o gluma ca Jackson Curtis este un fel de "pisica cea cu noua vieti", vietile sale aparand implicit si vietile celor pe care ii protejeaza. Eh, cred ca regizorul n-a vrut sa dezamageasca spectatorul. In rest nu prea am ce sa-i reprosez filmului. Daca vrei sa vezi un Titanic mult mai spectaculos, realizat la scara mult mai larga, si unde sa nu te apuce plansul, atunci ti-ai gasit filmul. Este un film optimist unde tu, un bob de orez intr-o mare de boabe de toate felurile, iti imaginezi ca ai putea avea norocul de a conta pe lumea asta pentru cineva care acolo sus te iubeste. Totul bineinteles este pentru cei care se zbat pentru a avea noroc, caci vorba aceea "Dumnezeu iti da, da' nu-ti baga in traista".

Filmul il gasiti online aici

http://www.filmeonline24.com/2012-sfarsitul-lumii/