How to Steal a Million

Bonnet este un excelent falsificator de opere de arta cu precadere picturi. Nu are nici o remuscare sa falsifice orice fel de pictura celebra si apoi sa o vanda ca si original. Marele lui talent l-a mostenit de la tatal sau care falsifica mai ales sculpturi. Cand i s-a ivit ocazia de a dona o faimoasa sculptura, Venus a lui Celini care fusese falsificata de tatal sau, unui muzeu celebru, nu a stat sa se gandeasca prea tare decat la reclama imensa care i se va face. Bonnet era considerat un celebru colectionar de opere de arta si acest eveniment i-ar fi dat ocazia sa vanda si mai multe falsuri. Partea trista este ca muzeele verifica operele care li se doneaza, mai ales a operelor care ureaza a fi asigurate cu fabuloasa suma de un milion de dolari. Si Bonnet a aflat asta dupa ce a trimis statuia la muzeu. Cand a realizat ca  va fi dat la iveala, ca detine de fapt un fals, i-a venit brusc mintea la cap, realizand ca intreaga sa colectie de picturi va fi pusa sub semnul intrebarii, dar prea tarziu din pacate. Fiica sa  Nicole, cand isi vede tatal aruncat in bratele disperarii, se hotaraste sa incerce sa fure statuia de la muzeu. Bineinteles ca nu de una singura, ci impreuna cu un asa zis hot, Simon Dermott, pe care il prinsese ca incerca sa fure o pictura din casa sa.

Filmul este o mare comedie, desi cam veche si cu poante care pot parea rasuflate. Dar cum mie mi-a placut de prima data cand l-am vazut (numai la cinema am fost sa-l vad de 5 ori), il revad si acum cu aceeasi placere. O recomand cui vrea sa mai scape de nebunia filmelor moderne.

Charade

Regina Lambert este casatorita destul de nefericit. Nu intelege mare lucru de casnicia ei si nici nu pare sa aiba vreo cine stie ce relatie cu sotul sau. Pe cand era in vacanta de ski in Elvetia se hotaraste sa divorteze. Cand se intoarce acasa la Paris, descopera cu stupoare ca toata casa era goala si de mobila si de tot. Ulterior afla ca sotul sau a fost ucis. Partea palpitanta incepe cand la priveghi apar trei indivizi foarte dubiosi care verifica daca mortul este chiar mort. Dar si mai palpitant este cand Regina afla ca sotul sau a furat impreuna cu alti patru prieteni, o suma considerabila de bani, 250.000 de dolari, de pe vremea celui de-al doilea razboi mondial, suma care apartine de fapt Guvernului SUA. Posibilitatea ca unul din cei trei prieteni sa-i fi facut de petrecanie este de asemenea mare. Partea cea mai proasta este ca toata lumea este convinsa ca sotul sau cumva i-a lasat ei aceasta suma de bani. Asa ca este un fel de tinta vie in gura lupilor. Dar cum fiecare oaie isi are paznicul, asa si-l gaseste si Regina. Ramane de vazut daca paznicul nu este si el un fel de lup.

Mi-a placut filmul, nu pentru ca a jucat Audrey Hepburn in el ci pentru ca este chiar amuzant, relaxant si cu un iz de mister. Dragut de vazut.

Sabrina

Sabrina este din nefericire fiica soferului unei familii de oameni bogati, Larabee. Fiind fiica soferului nu poate aspira la prea multe din partea lor. Si cu toate acestea se indragosteste pana peste urechi de mezinul familiei, David, care era foarte petrecaret si sociabil din toate punctele de vedere. Tatal Sabrinei, vazand cum fiica sa sufera in tacere dupa un om care-i imposibil de a o putea face fericita, hotaraste s-o trimita in Franta la Paris, la o scoala culinara. Sabrina pleaca cu sufletul amarat, constienta ca isi doreste luna de pe cer si inainte de plecare chiar incearca sa-si puna capat zilelor. Dupa doi ani se intoarce de la Paris alta persoana dar cu aceeasi dragoste. David o remarca imediat si se hotaraste ca este indragostit destul de tare ca sa vrea sa se si insoare cu noua Sabrina. Dar asta ar da zdravan peste cap planurile de afaceri ale fratelui sau, Linus, care hotarase sa-l insoare cu fiica unui om de afaceri, viitor asociat. Asa ca Linus se hotaraste sa faca cumva de a le rasturna planurile celor doi de a ramane impreuna.

Asta este varianta de "Sabrina" care mi-a placut mie. Intotdeauna am iubit-o pe Audrey Hepburn si mi-au placut toate filmele pe care le-am vazut cu ea. Asa ca probabil va urma o serie de filme Audrey Hepburn. Oricum eu recomand toate filmele ei.

Roman Holiday

Printesa Ann este in vizita la Roma. Este ingrozitor de plictisita si obosita de vesnicile protocoale pe care este obligata sa le respecte. Asa ca ce-i trece ei prin cap? Sa evadeze si sa vada de una singura minunatul oras de care a auzit mereu de cat de magnific si incitant este. Zis si facut. Destul de repede reuseste sa-si puna placul in aplicare. N-a luat in calcul insa si somniferele pe care le-a luat inainte de culcare si implicit inainte de evadare. Cand ziaristul Joe Bradley da peste ea dormind pe un gard de piatra, isi imagineaza normal ca este o tanara fata care s-a distrat prea mult si, mai mult impotriva vointei sale, este nevoit sa o adaposteasca peste noapte in apartamentul sau. Cand a doua zi realizeaza cine si-a petrecut noaptea in apartamentul sau vede acest lucru ca pe o oprtunitate fantastica de a obtine un interviu nemaipomenit cu Printesa Ann, asa cum este ea ca o fata perfect normala. Cum se impaca cei doi si cum trec de numeroasele peripetii petrecute intr-o singura zi, ar fi pacat sa nu urmariti.
Aceasta ar fi o invitatie pentru cei "sariti" de 35 de ani. N-am avut nici un succes cu cei doi baietei ai mei (de 13 respectiv 9 ani) sa ne uitam impreuna la acest film. Nu pot sa inteleg ce i-a plictisit asa de tare pentru ca mie intotdeauna mi s-a parut acest film nemaipomenit de amuzant si de relaxant. La cinema l-am vazut de vreo zece ori cand eram tanara. N-are rost sa mai specific cu cata placere il urmaresc ori de cate ori il prind si la televizor. Il revad cu placere ori de cate ori am ocazia. Imi aduc aminte cu nostalgie, de asemenea, de mama mea, cand asculta romante si eu imi azvarleam ochii peste cap de plictiseala si de suparare, fiindca romantele pe vremea aceea ma prost-dispuneau instantaneu. Poate asta ar fi explicatia cu cei doi baietei ai mei care nu sufera sa vada filme vechi (mai ales alb-negru).