Tom Ripley este un adevarat cameleon. Si si-a inceput viata de cameleon din pura intamplare. Pe cand era la o petrecere unde era angajat sa cante la pian, este remarcata geaca sa Princeton pe care o imprumutase special pentru eveniment. Cel care il remarca este tatal unui baiat de varsta sa, Dickie Greenleaf care la randul sau studiase la Princeton. Domnul Greenleaf il plateste pe Tom cu 1000 de dolari ca sa ii aduca baiatul din Italia, unde acesta se relaxa intr-o vacanta foarte prelungita impreuna cu logodnica lui, Marge. Tom pleaca in Italia si se intalneste cu Dickie, de care se ataseaza extrem de tare. Dickie era genul petrecaret si foarte sociabil. Dar se si plictisea foarte repede. Asa ca atunci cand Dickie i-a spus verde un fata lui Tom ca nu-l mai intereseaza prietenia lui, acesta pur si simplu il omoara si ii preia identitatea. Si de aici incep o serie de alte intamplari ingrozitoare, deoarece Tom tinea foarte tare la noua lui identitate.
Ei bine, filmul asta m-a cam ingrozit prima oara cand l-am vazut. Si nu ca ar fi vreun film de groaza ci pentru ca pare ingrozitor de real ce sa intampla in el. L-am remarcat pentru prima oara pe Mat Damon pe care l-am urat tot timpul filmului si cu care totusi am tinut, asa cum tinem cateodata cu personajul negativ, desi nu merita. Am stat sa vad tot filmul, din curiozitate sa vad ce se mai intampla. Asa ca de ce n-am reusit sa ma desprind de el si a doua oara, iar nu inteleg. Partea amuzanta ar fi ca dupa aceea, de fiecare data cand il prindeam la televizor, nu ma puteam abtine sa nu ma uit, de parca tot speram ca sfarsitul sa fie altul. Asa ca probabil concluzia mea este ca filmul este obsedant dintr-un motiv pe care nu mi-l explic.
15 comentarii:
nu l-am vazut, dar ma faci curios :)
L-am văzut, după ce am citit cartea. Au fost doar modificări minore în scenariu. Ştiind de existenţa filmului, tot timpul cât am citit îi vedeam pe cei doi actori în locul personajelor. Când am văzut filmul, am realizat că nu era departe de imaginaţia mea.
Uite mai ca mai avem si gusturi comune la filme...asta chiar mi-a placut si mie.Si aiu dreptate , e obsedant.
klausen, chiar cred ca pare genul tau asta...
melami fata, bine zici. au facut filmul exact dupa carte, cu ceva modificari. curioasa treaba... totusi filmul mi-a ramas in cap. pana sa spui, uitasem ca am citit si cartea. dar eu am citit cartea dupa ce am vazut filmul. poate de aceea.
florin, ma bucur ca ti-a placut. presupun ca esti fan filme serioase. ca asta e din cale-afara de serios.
am vazut un fragment din el acum 3 ani pe tvr2 dar din pacate am adormit. o sa-l vizionez curand
marian, parca anul trecut l-a dat. oricum asta nu e film sa-l vezi cu jumatati de masura decat daca ai citit cartea. si nici asa parca...
sincer, nici nu stiu care e genul meu ...:)
il pot vedea cu sotia ? ... o fac sa planga ? ... ca am comanda sa nu mai apar cu asa ceva ...
klausen, clar nu e de plans :)). dar nici de ras. il puteti vedea fara probleme zic eu ;))
Nu neaparat serioase , dar facute riguris..pe bune , unele chiar am impresica ca sunt facute in bataie de joc:) S-a trezit unul intr-o dimineata drogat si a zis sa faca un film :)))) meet the fockers mi se pare asa
P.S. Nu ma luati in seama :)) iar sunt la servici
@gigi
La câţi bani înghite un film ca ăsta, chiar nu mi se pare făcut aşa la întâmplare. Citeşte cartea dacă ai timp. Bănuiesc că ăluia de-a scris-o i-a luat ceva timp şi energie s-o facă.
La urma urmei, e vorba de gusturi aici. Care nu se discută. Nu poţi condamna pe cineva căruia îi place culoarea albastră sau mâncarea sărată doar pentru că ţie nu-ţi plac. :)
poti condamna , dar asta nu inseamna ca e si etic :)
florin, critica e mereu constructiva zic eu. las ca tocmai am vazut eu o comedie care mi s-a recomandat ca fiind nemaipomenita. zau ca n-am ras deloc. nici macar nu m-am binedispus. asa ca deduc ca este vorba de dispozitia avuta. care a fost una cam nasoala in ultima vreme....
Mie mi-a placut, am ramas marcata si m-a obsedat o buna perioada dupa ce l-am vazut. Mai ales, cat de usor poti sa ajungi sa faci lucruri de neconceput si pe care, probabil, nu te crezi in stare sa le faci vreodata.
kadia, bine ai venit. si pe mine m-a obsedat asa de tare ca am luat si cartea dupa aia. oricum, interesant dpdv psihologic...
Trimiteți un comentariu