Rebecca

Max de Winter era un tanar barbat foarte bogat si de foarte buna familie. Proprietatea pe care o avea si unde isi avea resedinta, Manderlay, era una dintre cele mai renumite pentru frumusetea ei. Dar nu avea nici un motiv de foarte mare fericire pentru ca sotia sa, o femeie renumita pentru frumusetea si clasa ei, murise cu un an in urma intr-un accident pe cand era singura pe iahtul personal. In incercarea de a-si reveni la normal, Max se recasatoreste cu o fata simpla, naiva si foarte timida, care pe vremea cand a cunoscut-o era dama de companie la o doamna batrana si acra care-i manca zilele. Casatoria a fost pentru ea nu numai o salvare, de la viata plina de umilinte si rautati la care o supunea scorpia batrana, ci si o mare fericire prin faptul ca se casatorea cu iubirea vietii ei. In schimb noua doamna de Winter descopera cu multa tristete ca fantoma fostei sotii a lui Max le perturba casnicia. Doamna Danvers, o femeie fanatica si rautacioasa care isi iubise fosta stapana ca pe propriul copil, nu inceta nici o clipa sa-i aminteasca noii sale stapane ca nu este la inaltimea Rebeccai nici ca frumusete si nici ca prestanta, incercand in fel si chip sa-i desparta pe tinerii soti. Actiunea se intensifica atunci cand Max este banuit ca si-ar fi ucis sotia din gelozie.

Rebecca in regia lui Alfred Hitchcock este ecranizarea renumitei cartii cu acelasi nume scrisa de Daphne du Maurier. Este unul din putinele filme care nu m-a dezamagit dupa citirea cartii. Si la cate filme si seriale au fost facute dupa aceasta carte, acesta este cel care m-a satisfacut pe mine. Un film de referinta care merita vazut, de preferinta noaptea.